Sabotaj

nu-mi place să scriu. nu-mi place să spun. nu-mi place să las să se vada. nu-mi plac concluziile.

scriu. spun. las să se vada.trag linie.

mă intreb de ce citesc.a incetat să fie acum ceva timp ceva ce fac cu sau din placere. e mai degraba unul dintre sutele de obiceiuri de consumator care imi dau durerei de cap de burtă greţuri şi pe care totuşi le fac zilnic. foarte rar ramane ceva.acum caţiva ani citeam o carte subţirică- de luat la drum lung şi de folosit în cazul nefericit in care se termina bateriile la player-Amelie Nothomb-Sabotaj din iubire-o ficţiune cu iz autobiografic. Eroina se indrăgosteşte la vârsta de 6 ani de o colega de clasă. O apariţie eterică şi mistică. se lasă chinuită de farmecul puştoaicei diabolice, se lasă călcată în picioare de prinţesa blondă. la sfârşitul cărţii autoarea recunoaşte în experienţa asta întreaga esenţă a sentimentului pe care urma să-l întâlnească în viitor sub alte forme.

prima lecţie de iubire este aceea a sabotajului-pentru că există unul slab şi unul puternic. pentru că există cel strivit şi cel care striveşte.

pentru că mama nu mi-a spus niciodata asta.

pentru că nu m-au învăţat la şcoală.

pentru că n-am văzut în filme. pentru că nu mîncam îngheţată cînd eram mica. pentru că nu alergam. pentru că nici măcar n-aveam bicicletă -?-

există unul slab şi unul puternic. pentru că ai muşcat primul. pentru că te-am lăsat. pentru că am tăcut. pentru că am plecat.pentru că a durut.pentru că ai trişat. pentru că am trişat.

The state of blinded grace

lucrurile boeme sunt cliesee, tocmai pentru ca asa trebuie sa fie:

mersul in vama. sticlele golite. nasurile inrosite. iaurtul de dimineata. intepatura de pe limba. sa stai tolanit la soare. durerere de cap. piele arsa.

zilele noastre de soare ies din clisee. am avut de o mie de ori senzatia ca undeva in jurul meu e o mini camera de filmat.cineva urmeaza sa dea lovitura.

scenariul e prost.

apa e buna de baie. plaja e mai frumoasa si mai curata. sunt cativa oameni. bere. exces de kundera,pupa russa: goala si mostruasa in nisip. viata e in alta parte.febra si banalitatea acestei singuratati.linistea organica a raiului de carne.iluminari marunte.multe si marunte. radem…

in camera noastra se gaseste o infioratoare carpeta din seria rapirea din serai. natura cu cerb si caprioare. haosul sta asezat intre flori de plastic si mileuri brodate.crema lotiune prosop, de rontait ineul meu? il cautam.

de fapt, viata nu e in alta parte. e aici cu mine pe sezlong :ciocnim si dam pagina, adimram, suspinam, privim,uitam. picioare lungi indesate in nisip. copii la mare.nu-mi pot alcatui in minte ceva mai adorabil.albi si mici.

-Putem sa lecturam impreuna.-putem…sa vin langa tine?.- cum vrei.

-imi amintesc o poezie cu un tip care traia capturat in visul cuiva. si se ruga de persona respectiva sa viseze.sa il viseze.ca sa traiasca. ca sa prinda contur.stiu doar inceputul:”poate ca ma viseaza cineva\De aceea gesturile imi sunt atat de moi si de neterminate\de aceea contururile mi se sterg secunda cu secunda\si faptele mi se topesc”

-e cald cu tine e cald.

-nu esti mica.incapi aici.

-gata soare?

-sunt unii dintre cei mai frumosi pe care i-am vazut.

am plecat la mare cu melodia asta in cap, m-am intors cu ea. refrenul are gust de blackstone.cherry. same old

“There’s a mow low feeling around me
And a stone cold feeling inside
I’ve got to find somebody to help me
Ill keep you in mind”

Fiinte baloane

Azi noapte am visat ca ploua . Pe magheru.Eram imbracata intr-o rochie roz. imi pipaiam pulpele si erau ca o coca moale asta imi dadea o senzatie placuta. un tip blondutz cu parul strans cu o bentita zicea ca sunt o aparitie ciudata si ma intreba de ce nu urc la ei. eu mergeam fara sa ma opresc, tipul aparea din nou langa mine. vedeam ca-mi plutesc mainile, asa cum raman la suprafata cand te balacesti in apa sarata. si ma gandeam ce noroc pe mine. ploua dar mie imi plutesc mainile la suprafata ca doi pesti, ca doua baloane. imi aminteam ca sorescu zicea ca oamenii indragostiti devin “fiinte baloane”. ajungeam la un magazin si realizam ca plecasem de acasa(care?) fara nici un ban. da vroiam sa beau o bere. de ce nu mi-ar fi oferit cineva o bere? afara ploua si mainile mele plutesc sunt imbracata intr-o rochie roz aer lichid carne plastilina. baiatul blondutz imi ofera 50 de mii. primesc rest 90 si berea. o gura, e bine.

Dimineta lenevesc in pat cu geamul larg deschis. e un pic mai racoare. se aud sunete infundate si carolina, vecina mea minuscula e treaza de la 7, la 8 pleaca cu bunica la plaja in Lacul Sarat, minunatia asta de statiune braileana.Ma trezesc cu gandul la cana rosie si in timp ce beau cafea tanjesc dupa aparatul de radio de la Bucuresti. si dupa Guerilla de dimineata.

Pielea mea pare mai alba decat de obicei, doamna Zenovia zice ca sunt “rea de carne”, ca asa am fost mereu.cicatricea mea rozalie se vindeca greu.sa stau mult la soare. o sa dispara treptat. o sa ramana o dunga -alba.

Vara asta imi iau bicicleta.

scriu pe blog.

ma uit la filme citesc.

imi indrept coalana.

iau lectii de la un logoped.

joi?joy.mega.

Niciodata n-am stiut de ce mergi la teatru. nu stiu daca place. nu stiu daca face bine. nu stiu daca relaxeaza. stiu doar ca produce. un sentiment oarecare. te deschzi la un nasture. bei o gura de apa. iti doresti sa iesi. ameitit. te asezi pe prima banca, cu fata in sus te uiti fumezi o tigara si accepti cu indurare cat e de caraghios jocul. nu al actorilor.

Spectacolele lui Afrim sunt un fel de placere bolnava. si merg cat mai aproape de epiderma. o reactie aproape fizica. o intepatura de ac la inceput .un dulce amar. amoritit. un fel de uitare si de aducere aminte. intr-un final acelasi ac. si eliberarea, amara. am vazut cam tot ce se poate vedea. la inimi cicatrizate m-am simtit rau, spre sfarisit am simtit ca trebuie sa ies. am vrut sa ma ridic si n-am reusit. niciodata nu reusesti. il vezi pana la sfarisit, chiar daca printre degetele cu care iti acoperi ochii.

Joi.mega.joy! ce servim joi? supa, cu carnea care nu e atoasa, galdabosi, piftie si vin ,pateuri, laxative, musama frumoasa, taitei( cu varza!), grotesc( cat cuprinde!), scleroze, pierderi temporare si totale: de memorie de demnitate de viata si de minte, decrepitudine, povesti, refulari si defulari, sexualitate morbida, si …muzica!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! afrim stie sa-si contureze personajele si aici o face excelent.si aduce totul aproape(si fizic, pentru ca locurile spectatorilor sunt amplasate pe scena, sala este goala). si razi tinandu-te de burta. si recunosti bibeloul in forma de cal. eu il stiu, e unul dintre bibelourile alea universale pe care fiecare bunica, strabunica, il are acasa. ( l-a avut bunicamea - il primese cadou?-, il daduse maicamii, parca il vad langa televizor,fratemiu i-a rupt un picor cand eram mai mici, bunicamea l-a lipit am impresia ca l-a luat inapoi. cand s-a mutat la bloc l-a pus intr-o cutie bunicamiu l-a scapat si la prapadit de tot:)). regizorul face cu grotescul ce stie el mai bine sa faca: il faramiteaza, ii da viata, il toarna in pahare cu ornamente, care nu sunt din acelasi set, si il serveste specatorilor: sa bem, sec , pana la ultima picatura!!!!sa spargem paharul si sa nu ne speriem. sa mai jucam un pic ascunsa cu viata, cu moartea. apoi sa cantam impreuna cu actorii :”te-ai curvit la batranete!!!!!!!!”, sa acceptam ca barbatii sunt, la urma urmei niste “futati”. sa ne intoarcem acasa. sa mancam sanatos, organic, sa plantam cinci pomi, sa salvam planeta; apoi sa inchidem lumina. si sa asteptam urmatoare reprezentatie.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!