Yes, that is a Dildo, a little shiny silky Dildoooo:)
and again
and
Just another WordPress.com weblog
Yes, that is a Dildo, a little shiny silky Dildoooo:)
and again
and
”Of the polution of the stratosphere of course.
and what else?
of the habit of angels to find their way into everything
and what else?
of the chimmney in spring begining
to smoke and get clogged-up.
and what else?
oh, i think hard
an archangel covered in soot
could also be
an archangel who
set himself on fire forgetting he couldn’t burn”

De câteva zile mă gândesc la bolivieni, la infuzii de mentă cu luiză , la tangouri argentiniene şi la plaje întinse. Nu e doar meritul lui Liosa aici, e o stare care a câştigat teren de câteva luni. “Poveşti despre nebunia noastră de toate zilele” e o piesă de teatru pe care o recomand celor care au ocazia să o vadă,în Piatra Neamţ sau pe la vreun festival din ţară. N-are vreun sens să spun ceva despre ea pentru că e atât de colorată de deschisă şi de plină de nuanţe -ca şi binecunoscutul şi mult iubitul nostru prunc: postmodernismul-, încât fiecare spectator iese din sală cu ce poate să ia: un borcănaş cu sânge, o chiuvetă pe post de jucărie sexuală , o sacoşă de rafie, o linie [hi:)],sau(ca sa fac legătura cu ce începusem) …un cântec portughez pe care îl declar genial ca şi jocul actorilor cu pian, cu dansul genunchilor şi cu limba încântător de jucăuşă.
Deci plaje întinse, spaţii, cer, bucăţi de lume. de ce?Raspunsul il găsiţi într-un film de care m-am indrăgostit de curând( “Into the wild”) şi după vizionarea căruia am ameţit, la modul serios, mai ceva ca dupa un fum. Filmul incepe(mai bine nici nu se putea) cu nişte versuri din Lord Byron, şi NU, tema nu e una ecologică, şi personajul nu încercă sa salveze planeta ci …omul. si dureros pentru că , zic eu, nu prea reuşeşte(accept şi păreri contrare):“there is a pleasure in the pathless woods/there is a rapture on the lonely shore/there is society where none intrudes/by the deep sea and music in its roar/i love not man the less/but nature more”
Cum se leagă toate astea nu ştiu, acesta este un post fără coeziune internă. aş fi vrut să fie un post de sfârşit de vacanţă dar nu e. Este(poate?) un post despre oameni care caută un fel de paradis şi găsesc ceva mai ciudat. Este(poate?) un post despre o stare pe care o am de ceva timp, pe care n-am s-o descriu mai mult decât până acum, pentru că n-aş vrea să plece.
si asta e o alta recomandare. Stranger than paradise-Jim jarmusch. Nici Florida nu e aşa de departe.
lucrurile boeme sunt cliesee, tocmai pentru ca asa trebuie sa fie:
mersul in vama. sticlele golite. nasurile inrosite. iaurtul de dimineata. intepatura de pe limba. sa stai tolanit la soare. durerere de cap. piele arsa.
zilele noastre de soare ies din clisee. am avut de o mie de ori senzatia ca undeva in jurul meu e o mini camera de filmat.cineva urmeaza sa dea lovitura.
scenariul e prost.
apa e buna de baie. plaja e mai frumoasa si mai curata. sunt cativa oameni. bere. exces de kundera,pupa russa: goala si mostruasa in nisip. viata e in alta parte.febra si banalitatea acestei singuratati.linistea organica a raiului de carne.iluminari marunte.multe si marunte. radem…
in camera noastra se gaseste o infioratoare carpeta din seria rapirea din serai. natura cu cerb si caprioare. haosul sta asezat intre flori de plastic si mileuri brodate.crema lotiune prosop, de rontait ineul meu? il cautam.
de fapt, viata nu e in alta parte. e aici cu mine pe sezlong :ciocnim si dam pagina, adimram, suspinam, privim,uitam. picioare lungi indesate in nisip. copii la mare.nu-mi pot alcatui in minte ceva mai adorabil.albi si mici.
-Putem sa lecturam impreuna.-putem…sa vin langa tine?.- cum vrei.
-imi amintesc o poezie cu un tip care traia capturat in visul cuiva. si se ruga de persona respectiva sa viseze.sa il viseze.ca sa traiasca. ca sa prinda contur.stiu doar inceputul:”poate ca ma viseaza cineva\De aceea gesturile imi sunt atat de moi si de neterminate\de aceea contururile mi se sterg secunda cu secunda\si faptele mi se topesc”
-e cald cu tine e cald.
-nu esti mica.incapi aici.
-gata soare?
-sunt unii dintre cei mai frumosi pe care i-am vazut.
am plecat la mare cu melodia asta in cap, m-am intors cu ea. refrenul are gust de blackstone.cherry. same old:)
“There’s a mow low feeling around me
And a stone cold feeling inside
I’ve got to find somebody to help me
Ill keep you in mind”
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!